Jurnal australian- Ana LUDUŞAN
April 22, 2009 by Romanian Correspondent · Leave a Comment
If you're new here, you may want to subscribe to my RSS feed. Thanks for visiting!
Diferenţa în standardul de viaţă dintre australianul obişnuit şi românul de aceeaşi categorie socială nu se explică prin faptul că soarele răsare în Australia în locul în care apune în România sau pentru că aici mai tot timpul e vară sau pentru că alături de o climă bună există suprafeţe imense de deşert pline de bogăţii minerale sau de petrol încă neatinse sau pur şi simplu pentru că australienii ar fi mai deştepţi decît românii. Secretul standardului lor de viaţă se explică, în mare măsură, prin aceea că resursele foarte mari ale continentului australian, aproape cît Europa, sînt distribuite la numai 19 milioane de locuitori, în prezent, şi la doar 8 milioane în 1955. Pentru a ajunge de la un capăt la altul al Sydney-ului, cel mai mare oraş din Australia, trebuie să străbaţi 200 de kilometri. Şi asta pentru că puţini australieni acceptă să locuiască în bloc. Sydney-ul se compune din suburbii, ca nişte oraşe satelit, formate din case fără etaj, aşezate în mijlocul unor grădini pline de vegetaţie sau chiar a unor parcuri naţionale cu arbori seculari. Legătura dintre aceste suburbii cu centrul oraşului se face printr-o adevărată reţea de autobuze, trenuri şi feriboturi. Fiecare suburbie are administraţie proprie şi utilităţi publice la tot pasul. Fiecare suburbie îşi vede de treburile ei, mai ales de bunăstarea ei, fără să o preocupe curtea vecinului. Nici un australian nu doreşte să-şi scoată un ochi pentru a-şi procura bucuria de a-l vedea pe vecinul său fără vedere.
Calmul cetăţenilor înşiruiţi înainte să urce în autobuz se explică prin aceea că sînt autobuze suficiente şi acestea circulă conform unui orar respectat la secunde. Cum se explică lipsa de panică şi de grabă a celui care munceşte, dacă nu prin sentimentul că munca îi asigură o viaţă decentă. Curăţenia toaletelor publice, aflate la tot pasul, inclusiv în trenuri şi feriboturi, precum şi confortul năucitor al mijloacelor de transport în comun se explică prin aceea că dotările acestora sînt corespunzătoare. Cum se explică amabilitatea şi grija celor din serviciile publice de a dărui cetăţeanului australian sentimentul că el, australianul, indiferent de etnie, şi aici sînt multe, este cel puţin stăpînul lumii în serviciul căruia el, funcţionarul, agentul public, are onoarea să servească. Numai prin aceea că statul ştie să-şi aleagă funcţionarii şi agenţii care îl reprezintă şi îi plăteşte pe măsură. Agentul public din Australia îşi cere scuze atunci cînd este nevoit să te amendeze fiindcă ai încălcat o anumită regulă, dar te asigură că, pînă la urmă, totul va fi în ordine.
M-a impresionat felul în care se stă la coadă la autobuz, la bancă, la cumpărături. Oamenii nu numai că nu se îmbrîncesc, dar nici nu se ating unii pe alţii, păstrează o distanţă apreciabilă faţă de cel care vorbeşte deja cu funcţionarul de la ghişeu, faţă de cel care operează la bancomat sau cel care plăteşte pentru cumpărături. Deşi eşti într-un spaţiu public, cu foarte mulţi oameni în jur, se creează un fel de intimitate între tine şi cel căruia îi vorbeşti. Nimeni nu trage cu urechea, nimeni nu aruncă priviri indiscrete, nimeni nu te atinge decît din greşeală şi atunci îţi cere iertare numaidecît.
Aici bogăţia nu este etalată în garduri şi porţi de marmură ca în satul Certeze din Maramureş, ci în case înconjurate de grădini spectaculoase sau ascunse în păduri de eucalipt. Bogăţia se măsoară în confortul din casă, întrebuinţat la maximum, în călătorii overseas, în administrarea unei bătrîneţi care semănă tot mai mult cu o viaţă normală, dar mai ales cu una activă. Mai toţi pensionarii sînt voluntari în programe publice, dedicate celor aflaţi în dificultate.
Există desigur o luptă cumplită pentru bani, putere şi prestigiu, dar în această competiţie rezistă doar cei merituoşi. Cei care nu fac faţă acestei curse „pe viaţă şi pe moarte” pentru a obţine locurile din faţă, indiferent pentru ce domeniu concurează, trebuie să se mulţumească cu o existenţă obişnuită. Comparată cu a cetăţeanului român, este mai mult decît îmbelşugată. Locuinţele sociale ale australienilor săraci arată ca nişte „vilişoare” din România. Răspîndite printre casele celor bogaţi, în toate suburbiile Sydney-ului, nu se recunosc cu nimic dintre acestea. Aceiaşi vegetaţie luxuriantă în jur, plantată şi îngrijită în mare parte de autorităţi, aceeaşi construcţie a caselor, aceleaşi servicii ireproşabile. Această politică a răspîndirii locuinţelor sociale printre casele celor cu venituri medii şi mari este recentă şi a fost luată pentru a impune standarde înalte şi celor cu venituri mici şi pentru a-i determina să-şi modifice comportamentul şi aspiraţiile. Este limpede că infracţionalitatea este aproape eliminată în cartiere unde toată lumea se comportă civilizat şi amabil. Presiunea grupului, a vecinilor, îi determină pe cei cu tendinţe antisociale să se conformeze modelului cultural al celor cu standarde înalte. Dar şi serviciile publice şi ajutoarele sociale sînt pe măsură. În Australia acolo unde individul nu face faţă anumitor standarde intervine statul pentru a suplini lipsa de resurse. Cînd într-o locuinţă socială se defectează un robinet, locatarul dă un telefon. Peste maximum două ore i se schimbă robinetul cu scuzele de rigoare din parte a celui care reprezintă autoritatea publică. Intreţinerea locuinţei sociale, în cele mai mici amănunte, inclusiv zugrăvitul, schimbarea mobilierului din bucătărie, baie şi a mochetei este treaba statului.
Australia nu se bucură doar de resurse naturale încă neevaluate, ci şi de un model de administrare politică anglo-saxon. Un model care lasă cetăţeanului toată libertatea de mişcare şi de alegere, mulţumindu-i cînd se poartă civilizat, dar care îi pretinde să respecte şi ceea ce nu este a lui în egală măsură cu ceea ce îi aparţine. Spaţiile publice sînt pline de astfel de inscripţii pentru cel care oferă locul unei persoane mai în vîrstă sau pentru cel care nu mănîncă în autobuz. Libertatea ta nu trebuie să supere pe nimeni sau să pricinuiască vreun rău.
Pentru mine aceste reguli nu erau noi. Şi acum mă tulbură amintirea bunicii care mă lua în braţe atunci cînd voia să-mi dea cîte o povaţă. Una dintre acestea suna foarte asemănător cu regulile australiene: „Poţi să te porţi oricînd în voie, dacă nu superi pe nimeni cu purtarea ta”, spunea bunica. Era o tărancă fără instrucţie. Satul copilăriei mele se guverna după astfel de reguli, foarte puţin diferite de cele australiene din anul 2002. Dar a venit colectivizarea şi nimeni nu a mai respectat pe nimeni. A venit industrializarea şi oraşul s-a transformat într-o mahala uriaşă. Să fie Australia premodernă sau România scăpată de sub control?
|
ANA LUDUŞAN s-a născut în 1948; este coordonator al Ligii Apărării Drepturilor Omului, fililala Cluj. Micul Stalin (roman), 1998. |
Observator cultural- Cluj Napoca
Brought to you by the Australian Immigration Experts at Synch1
Serviciile de emigrare complete
June 28, 2008 by Romanian Correspondent · Leave a Comment
Specialistii nostri locuiesc in Australia, avind acces rapid la informatiile necesare obtinerii vizelor direct de la sursa. Noi locuim in Australia si suntem in contact permanent cu autoritatile acestei tari, deci cea mai buna solutie este de a lucra cu o companie australiana care cunoaste realitatile din Romania si limba si este autorizata in Australia.
Serviciile oferite includ:
Evaluare detaliata a eligibilitatii - raport scris si consultanta. Costurile pentru acest serviciu sunt o parte a restului costului de reprezentare.
Asistenta online (prin email) sau prin telefon/consultanta personala Clientul va fi in permanenta legatura cu noi prin intermediul email-ului. De asemenea clientul are oportunitatea de a contacta telefonic reprezentantul nostru local pentru a discuta diverse aspecte ale procedurilor.
DIY - Do It Yourself - Clientul completeaza singur formularele beneficiind de asistenta noastra si de sfatul nostru pe parcursul intregii proceduri sau doar intr-o anumita etapa.
Pachete speciale pentru diferite ocazii cind clientii doresc si pot sa inceapa procedurile imediat si pot lua rapid decizii (beneficiind de reduceri substantiale).
Colaborarea cu noi se poate realiza prin Internet; noi mentinem un contact permanent cu clientii, iar autoritatile australiene prefera sa lucreze prin Internet si incurajeaza aceasta metoda deoarece este un mijloc modern, rapid, eficient si dinamic.
SynchronicityOne Australia, www.australia.immigration.ro
Brought to you by the Australian Immigration Experts at Synch1
Cum se realizeaza procesul de angajare
June 28, 2008 by Romanian Correspondent · Leave a Comment
Cum se realizeaza procesul de angajare pentru posturile anuntate de guvern?
- Este pregatita documentatia pentru selectie si este creata fisa postului, completata cu cerintele postului, criteriile cheie de selectie, baza de salarizare si detaliile de contact.
- Este publicat un anunt in ziare si cotidianele centrale, anunt care cuprinde o descriere a postului, un numar de telefon de contact si detalii referitoare la adresa unde sa fie trimise cererile. Unii nu inteleg utilitatea numarului de telefon de contact pentru detalii privind postul si, din dorinta de a isi depune cererile cit mai rapid, trimit imediat un CV si o scrisoare de intentie pentru ca apoi sa fie eliminati din cursa deoarece nu s-au conformat cerintelor din anuntat.
- Procesul de primire a cererilor de inscriere la interviu continua pina la data limita.
- Urmeaza intocmirea unei liste de candidati. Fiecare candidat va completa separat fiecare formular, fiind atent la criteriile cheie de selectie cuprinse in fisa postului. Odata completate aceste evaluari, cererile vor fi primite de catre evaluatori si comparate. Candidatii care au obtinut cele mai bune scoruri vor merge mai departe in faza a doua.
- Au loc interviurile in cadrul carora candidatii sunt chestionati referitor la atitudinile lor.
- Pentru candidatii care merg in etapa urmatoare, se face o verificare a referintelor pe care lea-u furnizat. Persoanele desemnate de catre candidati sa ofere referinte sunt rugate de catre evaluatori sa completeze niste rapoarte similare criteriilor cheie de selectie.
- Este creat un raport de selectie.
- Este luata decizia de angajare.
- Sunt trimise notificari tuturor angajatilor.
- Candidatilor li se explica motivatiile care au stat in spatele deciziei de angajare; fiecare candidat ar trebui sa se intereseze referitor la aceste motive.
- Are loc o sesiune de feed-back.
SynchronicityOne Australia, www.australia.immigration.ro
Brought to you by the Australian Immigration Experts at Synch1
Cautarea unui loc de munca in Australia
June 28, 2008 by Romanian Correspondent · Leave a Comment
Nu are nici un rost sa pierdeti timp cautind oferte de munca in Australia daca nu aveti deja viza, deoarece nimeni nu va lua in considerare cererea dvs de angajare.
Cautind oferte de munca in Australia fara a avea viza, pierdeti timp pretios pe care ar trebui sa-l acordati obtinerii rezidentei permanente, a vizei de studii sau a oricarui alt tip de viza.
Cel care cauta un loc de munca in Australia trebuie sa joace mai multe roluri. El/ea trebuie sa stie sa navigheze pe Internet, inclusiv sa trimita/citeasca un e-mail, sa redacteze un CV pe calculator si trebuie sa inteleaga importanta cuvintelor cheie in materialele prin care se auto-promoveaza pentru a se mentine pe primele locuri in bazele de cautare a fortei de munca.
De asemenea, cel care isi cauta un loc de munca trebuie sa fie expert in comunicare, sa poata sa-si sustina cauza si sa puna accent pe abilitatile sale si pe faptul ca el, candidatul, este este solutia cea mai potrivita pentru necesitatile posibilului angajator.
Cel care isi cauta un loc de munca trebuie sa cerceteze, sa investigheze, sa probeze si sa verifice informatii. De asemenea, trebuie sa cunoasca mai multe aspecte, precum ziua din saptamina cind sunt publicate, de catre guvern, ofertele de locuri de munca – simbata; sa stie unde sunt localizate anumite industrii (de exemplu cineva care cauta un loc de munca in industria miniera ar trebui sa locuiasca in West Australia – Vestul Australiei – decit intr-o aglomeratie urbana precum Melbourne). De asemenea, trebuie sa stie ca locurile de munca in serviciul public se obtine pe merit (conform legii serviciului public – Public Service Act 1999) si ca din scrisoarea sa de intentie trebuie sa si capacitatatile canditatului de a rezolva problemele angajatorului si nu doar sa accentueze aspiratiile personale al candidatului.
Multi din cei care cauta un loc de munca se trezesc in postura de destinatari ai scrisorilor de respingere a candidaturii pentru diferite posturi deoarece nu se informeaza si pur si simplu nu citesc cu atentie anuntul de angajare si nu au raspuns in concordanta cu cerintele anuntului.
De obicei, posturile facute publice de guvern sunt pentru profesori/invatatori, profesori de liceu, functionari publici si orice alta pozitie in aparatul local, statal sau federal, de la receptioner pina la manager.
De obicei, in aceste anunturi se precizeaza responsabilitatile postului, nivelul de salarizare si numarul de locuri disponibile. Aceste anunturi ofera cea mai importanta informatie necesara depunerii cererii: o invitatie de a contacta o persoana anume desemnata pentru a va oferi o descriere a postului, o fisa a postului. Descrierea postului va cuprinde nu numai responsabilitatile, ierarhia organizationala si ce se asteapta de la viitorul angajat, dar si o a treia componenta, ascunsa: criteriile cheie de selectie.
Criteriile cheie de selectie sunt pe o lista de intrebari prin care candidatul este testat in ce priveste atitudinea, abilitatile si pregatirea sa. Desi aceste intrebari pot parea similare cu cele de la interviu si ca epuizeaza toate subiectele ce pot fi abordate in cadrul interviului, procesul trebuie urmarit cu atentie.
Intrebarile difera, pot contine sase pina la opt puncte in care candidatul este chestionat referitor la experienta sa in arii legate de domeniul sau, precum abilitatile de comunicare, cunostintele tehnice, capacitatile sale de a conduce o echipa si atitudinea sa. De asemenea, pot fi intrebari specifice unui domeniu, de exemplu pentru manageri sau profesori, din care sa reiasa cit mai mult referitor la experienta profesionala a respectivului candidat.
Candidatii care primesc fisa postului si criteriile cheie de selectie trebuie sa alcatuiasca o lista cu raspunsurile la fiecare intrebare si sa incerce sa ofere exemple concrete referitoare la modul cum experienta lor reprezinta solutia pentru necesitatile angajatorului.
Candidatii trebuie sa ofere dovezi clare referitoare la pregatirea in domeniu, la experienta sau la rezultatele obtinute. Raspunzind cu caldura si cu fraze pretentioase la o intrebare privind abilitatile de comunicare cum ca aceasta este unul dintre punctele dvs. forte, nu ii va impresiona pe evaluatori. In functie de intrebarea pusa, raspunsul dvs. se poate extinde de la o treime de pagina la o pagina intreaga.
SynchronicityOne Australia, www.australia-immigration.ro
Brought to you by the Australian Immigration Experts at Synch1
Cand sa mergi in Australia?
June 28, 2008 by Romanian Correspondent · Leave a Comment
Cand sa mergi in Australia?
Practic, nu exista o perioada a anului in care sa ti se recomande sa eviti calatoriile spre aceasta destinatie. Totusi, ar trebui sa tii cont de cateva aspecte referitoare la clima. Sudul tarii este extrem de diferit de nord. Deasupra Tropicului Racului verile sunt umede, iar iernile uscate, clima fiind tropicala. Restul Australiei are clima temperata, numai ca cele patru anotimpuri sunt pe dos, dat fiind faptul ca tara e situata in Emisfera Sudica. Vara, temperaturile ating, in general, pana la 38 de grade Celsius, dar valurile dese de caldura sunt estompate, intr-o oarecare masura, de brizele vestice racoroase. Cea mai friguroasa zona a tarii este Tasmania, unde temperatura medie, vara, este de 17 grade Celsius.
Cat te costa o excursie la antipozi?
Pentru un circuit de 10-12 zile in Australia trebuie sa pui la saltea intre 2.000 si 4.000 euro. Unele oferte includ cateva zile in Noua Zeelanda. Daca vrei sa ajungi doar in Sydney, te costa 3.000 euro / persoana. Cele mai scumpe sunt croazierele in jurul tarii, ale caror tarife depasesc adesea 5.000 euro/persoana. Un bilet de avion dus-intors iti scoate din portofel intre 900 si 1.600 de euro, in functie de compania cu care zbori, plus taxele de aeroport.
Brought to you by the Australian Immigration Experts at Synch1
Australia- tara de la antipozi
June 28, 2008 by Romanian Correspondent · Leave a Comment
40 de milioane de canguri. 20.000 specii de plante. 7.000 de plaje. Marea Bariera de Corali. Muntele Uluru. Desert. Diamante. Stanci scrijelite de aborigeni cu sute de ani in urma… Daca vrei sa fugi de probleme, nici c-ai putea pleca mai departe!
Povestea incepe demult, in vremea dinozaurilor, cand micul continent s-a rupt de restul lumii. Aceasta separare timpurie a fost, pana la urma, benefica, pentru ca fauna si flora s-au dezvoltat independent, facand unic acest colt al Terrei. „Dumnezeu ne-a dat inteligenta sa descoperim minunile naturii. Fara acest dar, nimic n-ar fi posibil”, spunea scriitorul australian James Clavell, autorul romanului Shogun.
Desi nu masoara decat de 335 m (dupa Encyclopaedia Britannica), masivul stancos Uluru, numit si Ayers Rock, este, de mii de ani, loc sacru pentru triburile Anangu. Stramosii il respectau datorita aspectului sau impunator, stanca fiind incojurata, din toate partile, de desert. Despre acest simbol al Australiei circula multe legende. Se spune ca cel care indrazneste sa „fure” o bucata de stanca va fi blestemat. De nenumarate ori, oamenii care n-au ascultat vorbele stramosilor si au luat cu ei o farama din Uluru s-au treziti urmariti de ghinion si au decis, pana la urma, sa returneze „suvenirul”.
Paradis subacvatic: Marea Bariera de Corali
Australia are ce sa le ofere si iubitorilor lumii de sub apa. Cu o suprafata de 345.000 kmp (cat o Romanie si jumatate), Marea Bariera de Corali este cea mai masiva structura din lume construita de organisme vii. Bogatul ecosistem adaposteste peste 10.000 de specii unice: corali, moluste, pesti, echinoderme (steaua de mare), broaste testoase, crustacee… Daca vei face scufundari aici nu-i exclus sa te intalnesti cu balena cu cocoasa, cel mai mare animal din lume. Prin comparatie, greutatea ei este echivalenta cu cea a 600 de oameni!
La pas prin oras. Sydney, Canberra, Perth…
Cea mai placuta metropola din lume, in viziunea unora, Sydney sau „Orasul de smarald”, cum a fost supranumit, adaposteste cateva creatii arhitecturale unice, printre care Palatul Operei si Podul Portului (Harbour Bridge). Cei care sunt impresionati de cladirile inalte n-ar trebui sa rateze Turnul Sydney, o cladire de 305 m inaltime. Costructia a fost ridicata in 1975 si a costat 36 milioane de dolari australieni, adica 32 milioane de dolari americani. La capitolul frumuseti interioare, puteti puncta Muzeul National Maritim, Acvariumul, Muzeul Tramvaielor si cel al Banilor.
Sydney e, intr-adevar, cel mai mare oras al Australiei, dar titlul de capitala ii revine unei alte metropole: Canberra, construita de la A la Z la inceputul secolului trecut pe baza unor planuri arhitecturale riguroase. Orasul e celebru datorita cladirilor care adapostesc institutii ale statului (Cladirea Noua a Parlamentului, Inalta Curte a Australiei…), dar si edificiilor culturale sau sociale (Galeria Nationala, Muzeul National al Australiei).
Ai multe de vazut si in Perth, oras situat in vestul tarii, important centru universitar si cultural. La Galeria de Arta Aborigena sunt expuse desene in scoarta, bumeranguri si obiecte impletite realizate de primii locuitori ai Australiei, aborigenii. Localitatea are si o fata hi-tech. Aici se organizeaza Bienala de Arte Electronice, unde artisti vizuali din lumea intreaga isi expun creatii mai mult sau mai putin SF.
descopera.ro
Brought to you by the Australian Immigration Experts at Synch1
ULURU, muntele-catedrala
June 28, 2008 by Romanian Correspondent · Leave a Comment
Un munte, o piatra seaca, nici macar atata de inalt incat sa-i atraga pe colectionarii de recorduri. Un munte viu in inima celor care il locuiesc stapanindu-l, il stapanesc locuindu-l. Uluru, muntele-catedrala.
Uriasul munte de gresie Uluru (sau stanca Ayers) se afla in centrul geografic al Australiei si ocupa un loc aparte in inima australienilor – intreg misterul continentului pare a se fi concentrat in aceasta uriasa stanca rosie. Poti lua avionul pana acolo, dar este mult mai interesant sa mergi cu masina. Ora dupa ora, gonesti pe o fasie neagra de asfalt, de-a lungul unei vaste campii brazdate de dune rosii.
Uluru se zareste mai intai ca un deal albastrui, la orizont. Apoi, brusc, devii constient de forta sa, vazandu-l stralucind, rosu-portocaliu, proiectat pe cerul de un albastru intens. Pentru australieni, a privi un apus de soare la Uluru a devenit un fel de obligatie spirituala. William Christie Gosse a fost primul european care a ajuns la Uluru, in 1873, dupa un drum care a durat doua luni de zile.
El a botezat muntele „stanca Ayers“, dupa Sir Henry Ayers, important om politic australian al acelei perioade. Pentru aborigenii Pitjantjatjara si Yankunytjatjara – care se autodenumesc Anangu –, Uluru reprezinta o parte vitala a religiei, filosofiei si organizarii lor sociale. Ei considera toate formele de viata si de relief din regiunea Uluru ca facand parte dintr-o singura forta suprema, Tjukurpa, care le guverneaza toate aspectele existentei. Pana in anii ’70-’80, Uluru si teritoriile inconjuratoare – „catedrala“ aborigenilor – erau asociate culturii europene, fara a se pomeni de Anangu sau de Tjukurpa. Schimbarea a venit treptat.
La mijlocul anilor ’80, aborigenii au fost recunoscuti ca avand drepturi la Uluru, iar traditiile si obiceiurile lor au fost redescoperite. Zona a fost „curatata“ de invazia civilizatiei moderne, iar in 1983 s-a construit Yulara – un complex turistic situat la 20 de km de Uluru. In 1985, in cadrul unei ceremonii emotionante si reparatorii, oficialitatile australiene au inmanat un titlu de proprietate inalienabil stapanilor de drept ai muntelui – populatiile Anangu –, care, la randul lor, au semnat un acord ce stipula ca Uluru va deveni parc national, sub obladuire guvernamentala.
De-a lungul timpului, contactele aborigenilor cu europenii au fost aproape inexistente. Au trait in „salbaticie“, liberi si mandri. Astazi in varsta de 60-70 de ani, cativa dintre acesti oameni sunt in comitetul de conducere al Parcului National. La aproximativ 20 de kilometri vest de Uluru, se inalta o alta formatiune stancoasa, cu numeroase varfuri rotunjite. Anangu o numesc Kata Tjuta, ceea ce inseamna „multe capete“. Kata Tjuta este un loc sacru, unde doar barbatilor initiati le este permis accesul.
Am strabatut tinutul Uluru insotit de cinci aborigeni Anangu. Cel mai batran dintre ei se numea Kata Kura si era un barbat de 80 de ani, inca in putere. Cei cinci stiu totul despre tinutul lor: sunt parte vie a unui urias si fascinant organism viu. Ar putea oare acesti oameni sa fie convertiti la „civilizatia“ europeana? Poate ca da. Oricum, in acel caz, ar arata precum o mana varata intr-un pantof – nu doar inestetica, dar si complet nefunctionala. Din pacate, lumii „civilizate“ i-a luat cateva sute bune de ani sa priceapa ca nu detine nici adevarul absolut, nici reteta unica de vietuire pe Pamant.
Anangu imi povestesc cat de greu le era sa-si procure hrana in vreme de seceta. Cand vanau vite sau oi, politia ii trimitea la inchisoare – unul dintre ei imi arata cicatricile pe care catusele i le-au lasat pe glezne. „Cand eram doar un copil, mi-am vazut familia vanand vite. Cu totii am mancat, desi stiam ca nu avem voie. Am mancat, apoi ne-am ascuns. Intr-o zi, am vazut cum vin politistii si iau barbati si femei, ne ucid cainii si le dau foc. Politistii erau oameni nebuni, ingrozitor de rai – nici nu le pasa ca eram aproape morti de foame.“
Dincolo de frumusetea halucinanta a locurilor, am invatat la Uluru lectia respectului pierdut: a respectului fata de semeni, oricare ar fi filosofia lor de viata, a respectului fata de lucrurile insufletite si de cele neinsufletite, deopotriva. Am reinvatat lectia de demult a dragostei si a credintei. Indeobste, pentru a deveni una cu aceste sentimente, noi, cei „civilizati“, pasim pragul unei biserici, al unei catedrale si luam aminte la predicile preotilor invesmantati in straie de ceremonie.
Am trait acelasi sentiment ratacind pe potecile muntelui Uluru si ascultand povestile unor Anangu care umbla aproape goi si se hranesc cu furnici facatoare de miere. Niste „salbatici“. „Pentru noi, viitorul si trecutul sunt una. Uluru si Kata Tjuta sunt vii si sunt o parte din noi, asa cum si noi suntem, alaturi de flori si de animale, o parte din aceste locuri. Ele ne dau motivul pentru care traim – sa fim o parte din armonie. Credinta noastra e buna, este asa cum ar trebui sa fie Credinta.“
Traducere si adaptare de Miruna Vasilescu, descopera.ro
Brought to you by the Australian Immigration Experts at Synch1
STIATI CA…
June 28, 2008 by Romanian Correspondent · Leave a Comment
- Steve Irwin a fost, probabil, cel mai infocat sustinator al faunei australiene. Si-a dedicat intreaga viata animalelor, realizand zeci de documentare despre cele mai periculoase specii si conducand, impreuna cu sotia lui, o gradina zoologica in aceasta tara. Pasiunea lui pentru animale l-a facut fericit si tot ea i-a curmat viata. Entuziastul „vanator de crocodili” a plecat dintre noi pe 4 septembrie 2006, intepat in zona inimii de o pisica de mare. Avea 44 de ani.
- Australia adaposteste aproape 50 specii de cangur, singurul mamifer de mari dimensiuni care se deplaseaza prin salturi. Cangurii Rosii, spre exemplu, au o viteza normala de 20-25 km/h, dar pot ajunge chiar si la 70 km/h. Din ordinul marsupialelor face parte si koala, un ursulet lenes, care mananca intre 0,5 si 1 kilogram de frunze de eucalipt pe zi! Din pacate, potrivit unor estimari, in Australia sunt acum mai putin de 100.000 de exemplare, iar eforturile ecologistilor de a le salva nu par a fi suficiente, intrucat numarul acestor animale scade de la an la an. Nu atat de grava e situatia pasarilor. 400 de specii zburda sau zboara in voie, de la micute vietuitoare care se hranesc cu miere pana la emu, o pasare de aproape doi metri inaltime! Continentul era sa se numeasca, de fapt, „Terra psittacorum”, adica „Pamantul papagalilor”.
- In Australia sunt insa si specii periculoase. Biologii aseaza serpii si paianjenii acestei tari in topul celor mai primejdioase creaturi ale planetei. Tot aici traiesc si unii dintre cei mai mari crocodili din lume; masculii pot depasi 6 metri lungime.
- Aceste schimbari majore au deviat de la traiectoria initiala evolutia plantelor si animalelor. 85% din flori, 84% din mamifere si aproape jumatate din pasari sunt specii endemice, adica pot fi intalnite numai aici in libertate. Tara e renumita datorita monotremelor (mamifere care depun oua, singurele doua specii fiind ornitorincul si furnicarul tepos), paianjenilor periculosi, pasarilor gigantice, dar mai ales marsupialelor.
- Cand vine vorba de flora, localnicii se lauda cu cele 20.000 specii unice. Majoritatea copacilor australieni sunt vesnic verzi. Cel mai cunoscut este eucaliptul, arborele cu cea mai rapida crestere de pe Pamant, care se poate inalta si cu 10 metri pe an. Multe dintre speciile de eucalipt masoara, la maturitate, 60 m, cam cat un bloc de 20 de etaje.
- Australia are o suprafata de aproape 7,7 kmp (aproximativ egala cu cea a SUA fara Alaska si Hawaii), fiind a sasea tara ca marime din lume. Populatia este aproape cat cea a Romaniei: 21 milioane locuitori.
- Oriunde ai fi in Australia, esti la o distanta de cel mult 1.000 km de plaja.
- 95% din minele de opal ale lumii se gasesc aici. Australia este si cel mai mare depozit de argint, zinc si uraniu al Terrei. In plus, 10% din resursele de aur ale planetei se afla in aceasta tara.
- Pe colina Jack Hills (vestul Australiei) au fost descoperite cele mai vechi diamante din lume, formate acum peste patru miliarde de ani. Cercetatorii cred ca pietrele pretioase ar putea fi singurele dovezi ale unei vieti precoce pe planeta.
- Australia are un serviciu medical de urgenta pe baza de elicoptere. Fara acesta, multi oameni izolati ar muri.
- Localnicii risca sa plateasca amenda daca nu se prezinta la vot.
- Australia este cel mai mare poluator al lumii, in ceea ce priveste emisiile de dioxid de carbon. Statistic vorbind, fiecare locuitor al tarii se face vinovat de producerea a 10 tone de dioxid de carbon pe an.
- Printre actorii de al caror nume se leaga Australia se numara: Nicole Kidman, Russell Crowe, Heath Ledger, Cate Blanchett si Hugh Jackman.
- Cunoscuta trupa rock AC/DC a fost fondata in 1973 de australienii Angus si Malcolm Young. Patru ani mai tarziu se semna actul de nastere al unui alt grup rock, INXS. Reprezentatii pop-ului australian sunt: Bee Gees, Savage Garden si Olivia Newton-John.
6 mai 2008, descopera.ro
Brought to you by the Australian Immigration Experts at Synch1
Odiseea fostului lider roman din Australia
June 28, 2008 by Romanian Correspondent · Leave a Comment
Fost preşedinte al Asociaţiei Românilor din Australia (între anii ‘71 - ‘80 şi ‘82 - ‘87), bihoreanul Crăciun Pantiş şi-a lansat recent cartea „From Hell to Heaven” (Din Iad în Rai).
Evenimentul editorial a fost găzduit de Universitatea Oradea şi a beneficiat de alocuţiunile poetului şi istoricului Ioan Ţepelea precum şi a unor profesori universitari de istorie, geografie sau filologie.
Autorul a închinat cartea soţiei sale, mulţumind totodată nepoţilor Ovidiu Costea şi Mădălina, care au contribuit personal la editarea consistentului volum ce descrie dificila perioadă a auto-exilului la antipozi.
Ajuns notar în Bratca, dar şi ghimpe în ochii comuniştilor, Crăciun Pantiş a trebuit să părăsească ţara în 1949, stabilindu-se în Australia. „Australia a devenit pentru mine o a doua patrie. Mi-a oferit şansa să fac încă o facultate acolo iar apoi să profesez şi să asigur familiei mele un cămin. În perioada de acomodare m-am convins că pentru australieni conta doar ce fel de om eşti, nu de unde vii sau de ce naţie eşti, cum se întâmplă acum cu românii în Italia. În Australia am avut condiţii să mă exprim liber aşa cum în România nu se putea. Încurajez şi acum tinerii să meargă să vadă Australia pentru că este o ţară-continent deosebită”, s-a adresat venerabilul autor Crăciun Pantiş auditoriul format inclusiv din studenţi şi liceeni.
Pe de altă parte, deşi a recunoscut în faţa invitaţilor că înclină spre doctrina liberală, prof. Pantiş i-a asigurat pe cititori că nu a făcut politică după Revoluţie. De subliniat însă că înainte de 1989 Crăciun Pantiş a fost o figură proeminentă a opoziţiei româneşti din străinătate faţă de regimul ceauşist.
Astfel că întors acasă, la Oradea, în urmă cu câţiva ani, a ţinut să îşi câştige în justiţie, pe baza articolelor din presa occidentală şi a recunoaşterilor din partea unor lideri americani, calitatea de „luptător împotriva comunismului”. La recunoaşterea sa de anti-comunist au mai contat dovezile opresiunii la care a fost supus în ţară după instalarea comunismului.
Decizia din partea instanţei orădene a fost observată şi notată de Jurnalul bihorean, în vara anului 2006.
Cristian Horgos
Bihor online bihor.ro
Brought to you by the Australian Immigration Experts at Synch1
Comunitatea romanilor din Australia e cu totul si cu totul speciala
June 28, 2008 by Romanian Correspondent · Leave a Comment
“Comunitatea romanilor din Australia e cu totul si cu totul speciala”,
afirma dl. Iulian Costache director al DRRP-MAE
De fiecare data cand vine cate o delegatie din Romania la Sydney, cei cativa de pe aici care, mai inspirati sau mai putin inspirati, ne preocupam de organizarea cate unui eveniment cultural, avem o multime de intrebari pe buze. Eu, nu stiu cum fac, dar reusesc mai mereu sa ma abtin, gandind ca , dupa ce ca vine atat de rar cineva si pe la noi, pe la romanii din Sydney, daca mai si tricotez o atmosfera ostila si-i bombardez pe oaspeti cu tiruri de intrebari din categoria “fara raspuns” sau cu continut inconvenabil, risc(am) sa mai vad/vedem artisti romani doar pe Internet. Si ma abtin, cum spuneam. Desi cred ca am cele mai multe intrebari, culmea e ca eu intreb cel mai putin. Frustrant, nu? Asa am zis si eu si, cu prilejul conferintei de presa care a precedat Zilele Culturii Romane la Sydney, am profitat de bunavointa dlui Iulian Costache ( directorul DRRP al MAE) sa mai reduc din handicap- cateva intrebari dadeau cu pumnu-n masa sa se faca auzite…
-Dle. Iulian Costache, exista vreo procedura concreta in baza careia proiecte din diaspora romana pot beneficia de finantarea Departamentului pentru Relatii cu Romanii de Pretutindeni- DRRP?
-Da, cel mai indicat este, pentru doritori, sa acceseze site-ul nostru oficial, http://www.mae.ro unde, daca se vor uita cu atentie, vor descoperi exact rubrica referitoare la aceasta problematica. Acolo se regasesc toate informatiile necesare celor care ar dori sa afle cum pot beneficia de sprijin pentru proiecte, din partea noastra. Iar pentru detalii, avem, la randul nostru, nevoie de detalii.
-Atat MAE, prin DRRP, cat si Institutul Cultural Roman-ICR, cand vine vorba de componenta culturala care vizeaza diaspora romana, par axate pe programe sau proiecte aproape exclusiv legate fie de romanii din Basarabia, fie de romanii din tarile invecinate Romaniei. De ce asa? Sau ce fel de relatii doriti sa intretineti cu diaspora romana din restul lumii- Occident si, iata, Australia, Noua Zeelanda? Sau, si mai la obiect, ce fel de proiecte v-ar retine in mod special atentia?
- Asa este, Romania a avut o deschidere traditionala spre diaspora din tarile vecine ei. Dar, in recent infiintatul DRRP (are doar 2 ani de existenta), in care eu am venit de numai un an, as putea spune ca se simte si se vrea instalarea unui nou tip de colaborare cu diaspora romana, cu accente mai puternice spre Occident. Vorbesc de o deschidere reala, consistenta. De aici si acest tot mai viu interes al nostru pentru Australia. Dar , totodata, asteptam si noi de aici, de la dvs., proiecte concrete. Ca sa existe o colaborare si un parteneriat , este reclamat un minimum necesar de doua personaje: cel care propune proiectul si cel care primeste/evalueaza proiectul. Noi asteptam aceste proiecte. Pe de alta parte, este bine de stiut ca nu orice proiect, doar pentru ca e gandit cu buna intentie, poate beneficia de sprijin din partea noastra. Nu ca n-am vrea, dar este, practic, imposibil. Si atunci, am plecat de la ideea ca trebuie sa avem in vedere acele proiecte venite din partea unor realizatori (fie persoane fizice, fie asociatii sau societati ) care demonstreaza ca au deja resorturile necesare de a sustine si ei proiectul. Altfel spus, ne orientam dupa parteneriat multiplu, adica proiectul sa nu fie o idee , pur si simplu, ci sa existe si resurse, nu neaparat financiare, de a-l sustine. Sa se demonstreze, de pilda, ca e sustinut de autoritatile locale sau de alte societati (culturale, sa admitem ca vorbim de proiecte culturale), ca producatorul are o retea de relatii de care se poate folosi, pentru diferitele etape necesare concretizarii unui proiect- locatie, personal, parteneriate etc.
- De ce pare acasa inutila si, prin asta, imposibila infiintarea unui Centru Cultural Roman-ICR in Australia? Se priveste strict cantitativ segmentul de populatie de origine romana, “relocat” aici, si nu tragem la cantar tot atat cat alte comunitati romane din lume, unde exista de ani buni ICR-uri?
- Nu as pune problema in termeni chiar atat de drastici. Pentru a realiza un astfel de proiect - un Centru Cultural Roman in Australia- trebuie cu necesitate sa se intample un lucru: e nevoie de o coagulare a comunitatii ( N.R. iata, deci, ca dezbinarea din sanul comunitatii romanesti din Australia de care vorbim si despre care se vorbeste este, totusi, mai reala decat si-ar dori-o chiar si cei care nu pot trai fara aceasta stare de lucruri). In momentul in care apare aceasta coagulare, se structureaza ca o societate in sine, de regula cu doi versanti: pe de o parte personalitatile acelei comunitati, pe de alta parte, societatile si asociatiile acelei comunitati. Existand deja coagularea despre care vorbeam mai devreme, acesti doi versanti ai comunitatii trebuie sa isi formuleze o agenda de probleme comune. Abia o etapa-doua mai incolo putem intra si noi in actiune, alaturi de ei. Dar este necesar sa parcurga ei aceste etape, inainte de a ne solicita pe noi in vreun fel.
-Concret, cum se vede (de) acasa “mica Romanie” din Australia?
- Romanii din afara tarii, de oriunde din afara tarii, sunt un segment al societatii noastre civile. Acolo unde exista un roman, acolo exista o Romanie si acolo se exprima un patrimoniu cultural romanesc. Insa comunitatea romanilor din Australia e cu totul si cu totul speciala.
*Imi place cum se termina interviul, asa ca “o las asa cum a picat”, nevrand sa stiu ce mi s-ar fi raspuns la intrebari ca “De ce, cum argumentati aceasta nota speciala pe care o au romanii din Australia?”, “Ce va face sa afirmati asta?”, “De ce aceasta eticheta atat de speciala pentru diaspora romana din Asutralia?” etc. Prefer sa-mi cred interlocutorul, pentru ca asta imi voie sa visez frumos. Si mie mi s-a pus in vedere de catre toti doctorii la care am platit consultatii ca, pentru buna mea functionare, am nevoie de o priza slaba cu realitatea si de multe vise frumoase. Si acum visez multe luminite la capatul tunelului. Sau nu visez, e chiar “de-adevaratelea“???
Loredana Tudor Tomescu
Brought to you by the Australian Immigration Experts at Synch1






